Copiii care sar din pătuț: Cum gestionăm energia lor debordantă și promovăm somnul sănătos

Descoperă strategii eficiente pentru a canaliza energia copiilor care sar din patut și asigură-le un somn odihnitor.

Dacă copilul vostru trece printr-o perioadă în care încearcă să escaladeze pătuțul, acest articol este pentru voi. Această etapă este des întâlnită în cazul multor copii și de obicei are loc în jurul vârstei de 2 ani, atunci când devin suficient de înalți încât să poată da piciorul peste marginea patului, dar desigur că variază de la copil la copil. La această vârstă, copiii sunt, în mod natural, curioși și aventuroși, așa că, chiar dacă de multe ori poate părea înspăimântător, este important să înțelegem de ce încearcă să escaladeze și ce putem face ca să îi menținem în siguranță.

Posibile cauze pentru escaladarea pătuțului:

• În primul rând, copiii la vârsta aceasta încearcă să iasă din pat pentru că sunt tot mai curioși cu privirea la lumea din jurul lor. Vor să exploreze, să învețe lucruri noi și escaladarea pătuțului le dă o senzație de independență și de libertate, pentru că de multe ori pătuțul rămâne ultimul spațiu pe care aceștia nu îl accesează liber;
  
• Înainte de vârsta de 2 ani sunt multe salturi mentale care aduc cu ele importante achiziții și multă independență, așa că este foarte posibil să apară, printre altele, o rezistență la somn, o nevoie mai mare de conexiune cu părinții și o înclinație firească spre testarea limitelor. Pot încerca prin escaladare să atragă atenția părinților și să îi aducă în cameră sau pot deja fizic să încerce să iasă dintr-o situație pe care ei o consideră neplăcută, ca statul în pătuț dacă nu le este somn sau dacă, din contră, sunt prea obosiți;
  
• Schimbările la programul de somn pot genera de asemenea încercări de escaladare. Deja majoritatea copiilor vor fi renunțat recent la al doilea somn și pot fi încă în tranziție, unii copii mai mari pot arăta deja rezistență la somnul de prânz și pot avea zile în care nu mai dorm peste zi, iar în funcție de programul de la creșă sau grădiniță, și somnul poate fi afectat. Toți acești factori pot crește probabilitatea ca ei să încerce să iasă din pătuț ori la adormire, ori chiar peste noapte;

• Au nevoi fiziologice de care sunt mai conștienți acum și, în funcție de răspunsul părintelui, pot încerca să și le rezolve singuri, fie că li se face sete sau au nevoie la oliță (pentru copiii mai mari);
  
• Au avut o activitate stimulantă înainte de somn care îi împiedică să aibă un somn odihnitor, cum ar fi consumul de zahăr, de cofeină sau au avut acces la ecrane cu mai puțin de 2 ore înainte de somn.
  
• Pot trece prin diverse schimbări în viața lor, cum ar fi întoarcerea părintelui la serviciu, începerea grădiniței, nașterea unui nou copil în familie, introducerea unei bone în rutina lor. E o vârstă complexă plină de provocări și orice modificare poate afecta somnul.
  
• Nu au abilitatea să se liniștească singuri și încă pot avea diverse asocieri de somn, fie ca acestea sunt formate din hrăniri, prezența părinților, mișcări ritmice etc. În acest caz, oricând puteți apela la noi pentru a găsi împreună soluția cea mai bună în abordarea acestor asocieri. Vezi cum te putem ajuta.
  

Deci, ce putem face ca să-i ținem în siguranță și să încercăm să depășim această etapă cât mai ușor și repede?

De cele mai multe ori, această etapă poate dura o săptămână - două, prin urmare cel mai ușor este să încercați să îi împiedicați fizic să iasă din pătuț sau să îi descurajați cu consecvență.

Câteva idei pentru a ajuta copilul să rămână în pătuț:

• Coborâți salteaua cât de mult se poate, ca să le faceți cât mai dificilă escaladarea - cu mențiunea să o coborâți doar cât permite pătuțul, improvizațiile nu sunt sigure.
• Puteți introduce un sac de dormit (dacă nu folosiți deja), întrucât le poate face mult mai grea misiunea de a da piciorul peste marginea patului.
• Dacă folosiți un sac de dormit dar știe să îl desfacă, îl puteți pune cu fața în spate astfel încât să nu aibă acces la fermoar.
• Dacă copilul este destul de adaptabil la un pătuț nou, până trece etapa aceasta, puteți folosi inclusiv un pătuț de călătorii (în locul celui clasic de lemn) pentru că, având lateralele flexibile, face mai dificilă ieșirea din pătuț;
• Asigurați-vă că, dacă reușește să iasă din pătuț pe timpul nopții, camera lui este un mediu sigur, fără obiecte periculoase, cabluri, obiecte mici care pot fi înghițite ș.a.m.d. iar geamurile sunt închise și asigurate.
• Încercați să îl descurajați cat mai simplu, folosind cuvinte scurte, repetitive, fără reacții puternice. Nu ar ajuta să încercați să îi speriați sau să le explicați cum se pot lovi. “Nu poți să ieși” sau “nu te las” este suficient pentru a transmite mesajul și pentru a nu îi încuraja în joacă. De asemenea, cel mai bine ar fi să îi opriți doar fizic din a ieși din pat (de exemplu, punându-le piciorul înapoi în pat), însă nu intrați într-un joc de putere în care să încercați să îi intindeti și în pat. Această acțiune este în responsabilitatea lor și altfel riscați să le faceți distractive încercările. Nu este o idee bună să îl descurajați folosind baby monitorul deoarece sunetul iese distorsionat și se poate speria mai tare.
• Dacă copilul vostru are peste 3 ani și ieșirile din pătuț nu se opresc, poate fi timpul să faceți tranziția la un pat de toddler. Acesta ar putea să îi ofere libertatea să intre și să iasă din pat independent și ar putea fi un semn că este pregătit pentru schimbare. Aveți în vedere însă că o tranziție la un pat mai mare făcută la o vârstă la care copilul nu este pregatit, poate doar adânci problemele de somn și poate crea noi comportamente greu de gestionat.
  

În concluzie, copiii pot încerca să iasă din pătuțurile lor pentru o multitudine de motive, dar este important să înțelegem că acest comportament este un aspect normal al dezvoltării lor. De cele mai multe ori însă, aceasta este doar o etapă și noi putem sa îi ajutam sa o depaseasca prin a-i menține în siguranță și a le păstra un mediu de somn sigur și potrivit vârstei.

Și, dacă nu s-ar fi întâmplat nu v-aș fi povestit. Acum vreun an am făcut o poză amuzantă în miez de noapte când am flancat pătuțul celei mari cu o masă de călcat și cu o comodă, a fost singura idee care ne-a venit pe moment ca să îi descurajăm încercările de escaladare. Au urmat câteva zile în care răbdarea, empatia și consecvența au fost armele noastre, dar am biruit 😄

Voi cum ați abordat situațiile acestea? Vă așteptăm răspunsurile pe instagram, la postare.

Love, Simo