La I Love Sleep, Baby! știm cât de greu este pentru mamele din România să facă față oboselii și nopților nedormite. De aceea, noi alegem uneori să lăsăm teoria deoparte și să vorbim din postura de mame. Astăzi, Lore, mamă a două fetițe și consultant în somnul copiilor, cu experiență de 3 ani în lucrul cu familiile, împărtășește povestea ei sinceră despre regresia somnului la 4 luni, înțărcarea de noapte și adormirea independentă.
Primele luni cu un nou-născut: oboseala extremă și întrebarea „voi mai dormi vreodată?”
Îmi amintesc perfect primele luni după ce am născut-o pe L., fetița mea cea mare. Eram atât de obosită, încât am întrebat-o pe mama dacă voi mai dormi vreodată.
La început am avut noroc - L. a dormit toată noaptea încă de la o lună și jumătate. Credeam că am câștigat la loterie.
Dar, la 3 luni și jumătate, am întâlnit ceea ce multe mame din România cunosc: regresia somnului bebelușului la 4 luni. Copilul meu, care până atunci dormea 8-10 ore legate, a ajuns la 10 treziri pe noapte. Eu? O puneam mereu la sân și o aduceam lângă mine în pat, doar ca să supraviețuiesc. Vă sună cunoscut?
Când am cerut ajutorul: sprijinul care a făcut diferența
Știam ce ar fi de făcut, dar nu aveam curaj. Atunci am vorbit cu Ana, care a devenit ulterior jumătatea mea de la I love sleep, Baby!, și sfaturile ei mi-au fost de mare ajutor. Mi-au dat o direcție, dar adevărul e că aveam nevoie să găsesc și forța interioară.
La un an și ceva, deci a trecut ceva timp, am hotărât să fac înțărcarea de noapte blândă. Am încercat de două ori și am simțit că am eșuat. Mă simțeam vinovată și singură. A treia oară însă a fost cu succes - cu multă iubire, îmbrățișări și răbdare. Atunci am realizat cât de important e să ai sprijin și să nu treci singură prin aceste momente.
A doua fetiță: lecțiile aplicate și adormirea independentă
Cu I., a doua fetiță, experiența a fost diferită. Nu am simțit la fel de intens regresiile, dar și ea a dezvoltat asocierea sân-somn. De data aceasta am acționat mai repede și tranzițiile au fost mai line.
Am mutat-o treptat în pătuț și apoi în camera cu sora ei. Acum adorm împreună, cea mică adoarme prima, iar cea mare îi șoptește povești. Pentru mine, acesta e cel mai frumos moment al serii. 🧚
Și am înțeles ceva esențial: adormirea independentă nu înseamnă lipsă de iubire. Înseamnă să fii acolo, să oferi siguranță și să lași copilul să învețe autonomia pas cu pas.
Somnul copiilor nu e niciodată perfect și e normal să fie așa
Poate uneori lumea crede că noi, consultanții în somnul copiilor, avem copilași care dorm perfect, doar că, uneori, cizmarul e fără ghete și croitorul are hainele descusute.
Somnul bebelușului și al copilului mic este diferit în fiecare familie. Unele povești sunt pline de nopți albe, altele de mici reușite care aduc speranță.
Dacă simți că ai citit toate informațiile și nimic nu se aplică celui mic, scrie-ne și punem lupa pe nesomn. Facem echipă cu părinții și copiii pentru a aduce un somn mai bun întregii familii.
Care este povestea ta cu somnul copilului tău? Cum ați trecut prin regresia somnului, trezirile dese sau înțărcarea de noapte? Scrie-ne mai jos. Poate experiența ta va da curaj altei mame obosite să creadă că și ea va reuși.
Săptămână faină, super mame!
Lore