Read that again!
Modul în care adoarme copilul tău nu reflectă abilitățile tale de parenting.
Este ușor să fii părintele perfect când nu ai copii: tu ȘTII că îl vei hrăni numai bio, că va dormi neîntors în camera lui special amenajată, că va fi cu mult înaintea celorlalți în ceea ce îi privește achizițiile și așa mai departe. Ba chiar te uiți un pic ciudat când ești la restaurant, la cină, și un copil a “scăpat” de la masa părinților sau este prea gălăgios pentru gusturile tale. Tu ȘTII că ai putea face lucrurile mai bine.
Tu mai ȘTII că bebelușul va avea o cameră Montessori, pentru că, știm cu toții, nu-i așa, cei mai echilibrați și mai independenți copii au crescut cu jucării de lemn ce provine din surse sustenabile și vopsite cu foi de ceapă și varză roșie. Tu mai ȘTII că nu vrei o cameră plină de jucării, doar câteva, puține și bune, dar ce te faci cu atâtea coduri de reducere oferite pe social media în fiecare zi? În plus, sunt drăguțe, nu? Noi nu am avut, lasă să aibă copilul nostru. Compensăm.
Adevărul e că vom bifa cu succes unele aspecte de pe această listă, dar dacă nu o facem, o fi așa de grav?
Faptul că ai noștri copii mănâncă ocazional la cină pâine cu unt și cu miere, nu ne face părinți măi puțin buni, la fel cum nu ne face nici faptul că nu-i îmbrăcăm numai în combinații de lână cu mătase sau bambus sau faptul că l-am învățat să doarmă singur ca să ne putem odihni cu toții.
Dacă bebelușul adoarme în brațele tale sau la sân, iar tu ești ok cu asta, e minunat.
Dacă ți-ai dori să adoarmă altfel, să ai timp pentru tine, pentru muncă, pentru pasiunile tale, pentru restul familiei, pentru ceea ce ești atunci când nu ești mamă, din nou e bine.
Nu știu când a devenit, sau dacă a fost dintotdeauna, parentingul atât de competitiv, de ce nu avem loc de alte mame care fac lucrurile diferit? De ce simțim nevoia să le judecăm pentru alegerile lor?
Când a devenit noi vs. ele? De ce simțim nevoia să ne punem în antiteză cu cineva pentru a fi ceva? Unde sunt griurile?
Se vorbește frecvent despre presiunea de a fi mamă. Cred cu tărie că judecăm prea mult și ne și uităm prea des în stânga și în dreapta. Vrem să creștem copii echilibrați, dar noi nu suntem echilibrate. Se fâlfâie blândețea în online, dar numai în cuvinte, pentru că, în realitate, ne ascundem în spatele parentingului nostru perfect.
Cum să îi dai copilul cereale seara ca să doarmă mai bine? Cum să îl adormi în brațe? Cum să îi dai independență la somn? Cum să îi dai să se joace cu plastice? E obositor. Mai ales pentru proaspetele mame.
Filtrați, filtrați, filtrați!
Luați ce vreți de unde vi se potrivește și nu vă lăsați bullied de agresivitatea celorlalți, fie că e online sau offline.
Mereu am crezut că odată ajunse mame, femeile își adaugă această nouă dimensiune și văd lucrurile într-o lumină nouă, printr-un filtru de blândețe și înțelegere. Așa să fie?